We’ve updated our Terms of Use to reflect our new entity name and address. You can review the changes here.
We’ve updated our Terms of Use. You can review the changes here.

R​â​ul Alb

by Fane Stelaru

/
1.
(Vino mai incoace Asa asa asa -Vezi? -Sunt minunate -Hai ,vino asa .. ) A fost odata , O luna cum n-am vazut niciodata Sculptata din fanoane si din cantec de balena alba Lighioane care-noata prin vazduhuri ce se-noada In milioane de cuvinte despre umbra asteptata. E noaptea florilor cu sangele mai rece Cand sarpele-nfloreste pe cand avea limba-ntreaga El vorbeste cu omul care parca intelege : Ca natura este moarta si ca timpul nu mai trece Aici e locul intalnirilor cu confesiuni soptite Din poezia scursa de pe ramuri putrezite Pe poetul care zace in rugina Tinand in brate bestia si bestia i se-nchina Pe vanturile blande, linii orizontale Trase printre animale, raspandindu-le felii pe o masa ce se-ntinde intre tine si-ale tale Fosforescente petale , neuroni cu amintiri (poc!) E frig un pic, dar noua ne convine Ochii nostrii sunt carlige , cand ne tinem de retine Printre genele-i carnoase precum zada care curge Pe padurea fermecata de sub luna care plange Raze Luna care plange raze. Naste-ma mama intr-o forma diferita ! Ca s-alunec printre oameni ca trecutu' din oglinda Creste-ma tata in cuptoru tau cu lemne din padurea ascutita, fa-ma spada sa las semne ! Lasa-ma jos pe radacini putin iesite ca un monstru de sub valuri, sa-mi fie leagan stramb ! S-aud inima cum bate din scorburi imbatranite Cu inele ca Saturn, intr-un ritm adanc, talamb. Al tobelor primare, langa focul purpuriu Ce sopteste ce nu stiu , fetele intercalate Ale celor de departe ce stateau pana tarziu Amintindu-si de sfarsitul lor, al meu si-al celorlalte. Bate vantu iar, cum stie el ca e mai bine Atat de bine! cand respir aerul expirat de tine Pe mine, ca intre noi e-atat de cald Ca jungla ce clocoteste-n sangele de leopard. Ai tine-ma , termina-ma si strange-ma de Gand incet Trec degete prin pielea ta ca fluviile prin continent Rastoarna noaptea din greseala, dar las-o sa inunde! Caverna de sub vise care-atarna, Stalactitele tacute.
2.
Fane, Fane , ce zici m' ? Ooo! ce zici fratioare? Nu-i asa c-ar fi mai mica lumea daca n-ar fi semnele-astea de-ntrebare Puse de baieti ca noi Varsa ceru' ca pe-o Cola , jos , in trupurile goi Pai sa faca spuma, Adevaru-i doar o gluma Spusa intre Dumnezeii tai si-ai lor , crezand ca-i cea mai buna Da' vezi ca pan' la poanta drumurile-s lungi Prin parcu' asta verde unde tigrul se tot pierde Raman in urma dungi dintr-un film pe VHS Antilope electronice, vreau sa te curentezzzzz Sa vezi savana, leaganu' din abanos Ne striga de departe, de departe vin pe jos C-am vorbit aseara, sa ne dam azi intalnire Sub liniile de-nalta tensiune, care trec prin mine Poarta gandul sus dupa care il coboara Printre electroni albastrii Ne plimbam , ca-i Vineri seara Ce ziceam? Ziceam ca ma fastacesc mereu, de fiecare data cand o intalnesc Printre pomii care cresc in coam-asta de leu Adormita in gradina, Ii cunosc parfumul bine Liliacul Mov e de vina Ca e labirintul verde, ca pe jos e gri de pietre Se rostogolesc planete ca-ntr-un joc de Petanque Da petalele-ntr-o parte , sa-ti cunosc caligrafia, sa vad cum scrii tu: Noapte. Hai, de ce te tot feresti de mine? Eu nu sunt pradator , eu sunt partinitor al colilor veline Al cuvintelor adanci ce curg din podul palmelor crapate, ca din stanci Ca din podgoriile de sus de pe coline Intr-un albastru elegant, cand se coc fructele-nserarii Langa pastelul meu electrizat, Pe varful narii simt un fir de par Asta tre sa fie al tau, ca ma gadila, ma cheama: Sa merg cu el in hau, sa sar cu tine-n hau Hau hau hau hau, cainii latra ! Dupa mana care i-a hranit odata Se unduiesc aleeile ca scrisul pe hartie Mergem bine? Mergem bine frate ! Noi plutim prin feerie Printre felinare aramii, feline portocalii Torc jos in infrarosu aliura unei poezii Ce vine Sau ne asteapta acolo Silueta pe stilettos conturata de stiloul meu cu zvonuri Din alea rotunjite, stiind c-o doamna simte privirile cu foc care n-o vor deloc cuminte Ea le-arata un zambet decupat din chip Ca linia ondulata dintre valuri si nisip Langa lacul bleu marin ce si-a dorit mereu sa fie Ceva un pic mai mare, Luna cu greu rasare Si azi argintie ca un disc de circular Taie din intuneric, Vreau si eu un kilogram! Sa fiu un pic mai nemernic, un pic mai ratacit Printre liniile-astea drepte-n care multi s-au poticnit C-asa o tai, o tai pe diagonala Cumva pe goana, spre banca ce m-asteapta jumatate goala Ea picior peste picior, sunt cuvinte-ncrucisate Cand iau loc si ne privim , si-ncepem sa vorbim cum vorbim noi de toate. Hau hau hau hau , cainii latra! Bucurosi ca ne-am intors la ei in haita
3.
Partea asta din an Rastoarna bolovani in mine Se sapa mult, Se scoate mult Si se ridica, schele, scripeti E santier , aici in Nimeni Si toate turnurile vor sa se-nalte din hartie Da' hartiile se rup usor Si-i aud vocea Pune pelinu' pe limba, cum zicea bunica mea Ca sa treaca timpu dulce Venea noaptea, ne faceam cruce Stateam asa, cu fruntea catre stele Lasand privirile-n jos la toate cele Ce urmau Te-am vazut aseara, cu ciorapii aia lungi si negri Ca umbra separata de sufletul facut la tuci In bucataria ta de vara Latrau toti cainii tai fiindca eu veneam de-afara E vacantza amara, din samburi de caisa cu piele-ntinsa Mi-ai zis ca ti-am uitat poarta deschisa Puteam sa jur ca...e toamn-afara! Si s-au izbit metale-ntrezarind coltii de fiara. Ai zis sa vin in spate, e masa gata ! V-om sta pe jos la umbra maslinilor Kalamata Am zis ca vin odata cu-aleile serpuite Pe sub bolta inflorita ca ceru' de Perseide Persefona, tot visez de ceva vreme ca vrei sa fugim de lume in nimicul ce-o-nconjoara Ai mainile reci ca ceru' , buzele drepte, de ceara care-mi picura cuvinte: Visul unei nopti de vara... Valuri, pietre , rau involburat de munte Trage sufletu' de maneca-n valtorile trecute Aici am cunoscut-o , jos in linistea-adancita unde lostritele casca de magie necioplita. Iata ! alungita, pe-o lespede ce curge Verde-nchis, copilarie, despre oameni printre ingeri Zeului cu solzi de peste ii mancam carnea la noapte cand istoria fierbe-n oala si copiilor se-mparte Aburinda, cum e lanul de secara dupa ce-a primit sarutul scurt al unei ploi de vara Venus se arata, un fruct zemos si rumen Se desprinde de pe ramura pomului care creste peste lume Noi ne adunam sub el, intr-un cerc de vrajitoare, candele, clar-vazatoare Disecandu-i gravitatia si-apasearea de-orice fel Imi ziceai sa te tin bine, cand se lasa racoare Focul se inalta, ca duhul dintr-o sticla O singura dorinta: sa nu ne fie frica! Focul se inalta, ca duhul dintr-o sticla Se ridica fumul, fantome se ridica Se ridica, ca baloane colorate, chipuri de animale Visatoare aventura , mi-amintesc de vanatoare cum se alungesc din noapte Intinzand membrana neagra, care inca ne desparte Auzi cum maraie, cum latra , cum se joaca? Simti cercu cum se leaga? ca zgarda lumii parca Pelteaua de gutui, perdeaua lui peste insecte Dincolo de ea: amurgul, asteptand sa se repete Pan-apare Constiinta, trage lumea mica Departe de padurea care-nconjura cu frica Omul, calatorul ce-a ramas Pe ulita cu vite ce se-ntorc de la islaz Si-n mugetu lor, cugetu meu acum e altul In sangele meu, laptele lor pana ma satur Sunt piramide, e fanul pe capita Miros de vreme buna, in liniste, credinta Si taina ce ma-ntoarce prin jarul adunat Cand adevarul fierbe asteptand sa-l fi gustat Hai, tu est primu' ! restu' cand le vine randu' Bunicu ne-a-nvatat atunci, cum sa ascultam pamantu'. Radacinile se-ntind pana la tine In fiecare noapte simt cum ies din mine (sunt aici) In fiecare noapte astept raspunsul tau Si bat incet, bat incet, sa-mi raspunzi Deschide-mi! Au ajuns radacinile? Spune-mi !
4.
Devreme, era inca devreme Si vagaboantele se intorceau acasa cand vagabontii mai aveau ceva de discutat Ceru-si tragea si el fermoaru portocaliu ,cureaua rosiatica in jurul braului intunecat Era devreme Da' ei veneau mereu asa doua lumini alundecand de sus Oare ce cautau? Pe cine? Ei vin in vizita de multe ori si eu le-aud Miscarile si pasii clipocind pe trotuarul ud de roua Pica din varf de armatura Vise neterminate, la 5 jumate Printre laserele verzi, pete de soare roscat Ca din buze-mbatranite, ruju expirat Te stergeai cu maneca, mai tii minte cum era? Cum veneau toate spre tine, acum tre sa le zici Pa! La revedere draga, ai grija de tine Sa nu te pierzi in Noxele de limuzina Vine! inca una sa starneasca prafu , de pe strada Amintirilor unde mi-ai cerut autografu' Si-am pierdut autobuzu' ce mergea departe Stand cu ochii dup-avioane, alte aparate Ce trageau linii deasupra, ceru' , masa cea de sticla pe care danseaza ingeri, Ingeri,pasarica! Nu ma recicla ! Am fost si eu ceva Si-acum zac paralizat, ascultand vizitatorii ce cotrobaie prin lume, prin ce lasa muritorii-n urma lor Da eu ce las in urma mea? Doar praf ? O sa las ,probabil ,cateva mii de nopti ratacite Pe strazile cu numele prinse-n suruburi ruginite Si cuvinte despre oamenii ce imi pareau frumosi ca frumoasa din padurea plina cu serpi veninosi (inca mai crezi asta?) Da, inca mai cred asta ! Si inca mi se pare ca puteam sa fim mai bine daca nu ne mai minteam incontinuare: Ca ce facem? ca mi-e foame! ca mi-e frica ! ca mi-e tarsa! Traiesti clipa, da ce faci cu clipele ce-ti bat in usa ? Ai zi ce faci cu ele? O sa stai sa plangi oceane , si corabile cu vele ? Spre tarmuri indepartate , doar ca n-ai avut curaj? Plaja lor acum e plina de sticle fara mesaj Si ei le-aduna Sper sa nu ma ia Cantecu' lor de sirena ne cheama Spre altceva. Sticle goale ..luam
5.
In seara asta a avut loc prima noastra scufundare Au trecut 6 luni de cand am plecat 6 luni in care m-am antrenat in fiecare zi,pentru a asista la una dintre cele mai mari descoperiri din istoria recenta Multi speculau insa putini indrazneau sa articuleze o idee coerenta despre ce se afla acolo, jos. Semnalul a fost dat. Cateva minute mai tarziu, eu si colegii mei ne conectam echipamentele la cablul de descensiune Fiecare dintre noi avea desemnat un anumit nivel de adamancime, la care trebuia sa ramana, pentru a efectua masuratorile de rigoare Nivelul meu era, binenteles, acela cel mai de jos Prima linie. Am inceput sa recapitulez pasii pe care trebuia sa-i urmez,ignorand acel gand indepartat cum ca as lasa o lume-ntreaga in urma. Ma urmarea de ceva vreme, ma tot ascundeam de el dar iata, ca aici, m-a incoltit, eram doar noi. Coborarea incepuse - Visele mi se repetau ca zorile-nnorate Lumina gri , prin multe straturi de metale-amestecate Marea-i calda, Spumoasa, ca un capucino verde Peste zeci de submarine, cu burtile zgariate In fundul plin de pietre, ascutite si ascunse Ca sagetile curbate in armuri de cavaleri Imbracati in neopren, Suspendati printre curenti Pestii mici si ascutiti ca dintii celor mari si lenti Ca si mine cand incerc sa-mi potrivesc cuvintele Da ele au treaba lor si-noata-n diferitele Ape mai dulci sau poate ape un pic mai reci Da pe mine ma mai cunosti de cand te tot astept sa treci Cu bancu tau de pesti, toate culorile din lume Prin epava ruginita, mii de leghe sub presiune Tre sa-ti vorbesc, dar branhiile n-articuleaza Sentimente -mpotmolite se bloch... - Mîl, Coborarea mea s-a oprit intr-un strat gros de mîl Dens si rece, Ca mangaierea stranie a unei povesti adormite aici in adanc, Bolborosind... asemeni liniei de comunicatii. Pana aici a mers fluent dar se stingea incet, lasand loc inganarii infundate ,mocirla preistorica m-ademenea. Am tras de cablu, urmand procedura standard in cazul intreruperii legaturii cu cei de sus. dar nimic nici un raspuns. Am continuat procedura pret de cateva zeci de minute, din nou si din nou mreu nimic.nici un raspuns cred c-ar fi trebuit sa simt panica, sa-nghet de frica , nu? dar tot ce simteam era o liniste nebanuita Asemeni undelor alfa ce se instaleaza in prima faza de somn Am inteles atunci ca nu pot ramane aici, si ca nici nu e loc de-ntors Am urmat panta platformei ce aluneca adanc, gandul inca statea cu mine _ Curgeau noptile fierbinti ca ceaiul de iasomie Din gradina cu povesti, vesti de dragoste tarzie Interzisa, prin natura noastra diferita Vrei sa stai sau vrei sa treci intr-o forma alungita Ca o sepie, ca o sapa care rupe-ncet pamantul De sub mine iese apa, clocotind de-atatea ganduri Ape tulburi ce se joaca cu lumina refractata Arajandu-mi altfel chipul parca de aceasta data Amesteca-le bine ! Lingurito de argint Rupta din comori pierdute in furtuna tropicala Amintirile in oameni ca prin ele sa ma-ntind Langa muza mea cea goala, sa-mi tina capul in poala Ca doua statui sculptate dintr-o lume inegala Doua numere rotunde, doua luni ce dau navala Peste noaptea abisala ca s-o gadile prin vele Dragoste in vremea hotelului cu multe stele - Din ce in ce mai multe lumini dansau in jurul meu Organismele abisului Aici , comunicarea se face altfel, cuvintele sunt doar simple ridicari din spranceana Cateva incordari ale narilor si stim exact unde ne aflam in conversatie Cred ca ne-am fi inteles bine aici sau cel putin n-am fi pierdut atata timp justificandu-ne Imi tot aminteam de noi, si de cei de-acasa si .. Mi-a venit in cap o anecdota a unui coleg: In timpul cinei ,un marinar spunea ca pestii nu-si pot aminti mai mult de cateva minute din viata lor , ca ei fac totul instinctiv, c-asa se traieste cu-adevarat bine, doar asa poti fii cu adevarat fericit cum de exemplu era el , traia bine, manca bine ...si mi-a zis , fa si tu la fel...gusta din salaul asta, e facut de nevasta-mea, cel mai buna din lume...si mi-a intins farfuria, ia , ca face bine la memorie heh,...radeam singur, deja uitasem unde ma aflam si sesizat ca Micii dansatorii incep sa se dispereseze... incet incet lasandu-ma numai cu una din luminite , Pe care am urmat-o orbeste gandindu-ma iar la noi dar gandul mi-a fost curmat Iata-l : Pestele cel mare, Cel ce m-a ademenit cu undita lui fosforescenta, ma asteapta cu gura larg deschisa Sugand apa din jurul meu cu putere si eu alunceam din ce in ce mai repede spre el, eram neputincios, ma apropiam Am inceput sa privesc in jur, dar tot ce puteam vedea era inauntru-i, Intrezaream ceva, dar nu puteam inca defini ce se afla acolo Drumul meu se apropia de final .Ma sprijineam pe buza lui de jos Am simtit cum cum gura lui se-nchide in jurul meu si-am inceput sa vad Din ce in ce mai limpede, Din ce in ce mai limpede Reflectia mea in oglinda Stateam cu mainile pe marginea chiuvetei Apa curgea in gol, si tu strigai sa n-o mai las deschisa...
6.
-
7.
Iarna trezeste lupii noptii care dorm in mine Adulmecand in anii mei de muritor zile de mai bine E cineva acolo? Dupa soarele cu dinti Ce mesteca zapada scuturata de pe sfinti si ale lor Pe mobil-asta-mbatranita ce trozneste cand ramanem singuri I-mi vorbeste, ma imita I-mi zice: Uite-te-n oglinda! Nu vezi cum te sterge? Radiera inghetata a viitorului cel rece Fiindca noaptea mi-e cam frig, Noaptea mi-e cam dor De copiii care-am fost si de copiii ce-or veni in locu' lor In locu meu , tu pentru cine-ai plange? De ce-ai scrie? Cuvinte dulci si frante, fursecuri pe farfurie Cand matusa mea isi bea cafeaua in fotoliu Imi zice sa mai trec pe la ea , ca nu mai poarta doliu Aprinzandu-si o tigara din apusul amortit In desertul alb si rece , de sfarsit de anotimp. Si lacrimi curg sirag , intr-un colier turcoise de la cei fara de glas un cuvant de bun-ramas La marginea prapastiei, care sta ca o gura deschisa Umfland mereu baloane , ca sa-i poarte pe oameni In linistea promisa Baloanele ne poarta in linistea promisa E liniste Si frunzele se misca ca niste aripi mici si dese poarta visele cunoasterii pe vanturi care pisca pielea dezgolita, in fata vocii ce se-aude , de departe, adancita Redescoperita prin pasarile care se desfac in aer, clare, crucifixe plutitoare Cica-i soare (unde?) Dincolo de spuma cenusie Sunt dimineti de gheata, reci, o bijutere ! Pe incheietura fina , a unei adolescente Pune-arcusul pe vioara, el desface, ea separa Inauntrul de distanta , fiindca-n unele momente Ar vrea sa se lase in adanc, ca o comoara Da' sa stii ca ce simtit tu, acum ma face si pe mine S-apas tare pe cuvinte, ca un sarut nepoliticos Si cu gust si cu miros, Striatii fine Ale unui gand al nostru: cum ca toate vor fi bine In dimineti din alea lungi si lenese Cand craiasa lasa fulgi si gene Serpuiesc adanc ca anemonele sub apa Un coral pe fiecare pleoapa , sunt vise care scapa Din vernisajul celor care ne asteapta Pe coridorul lung al vocilor de alta data La istoria exponata in tablouri ce se-aduna Si oamenii, da ! ei, oamenii ,se tin de mana Oamenii se tin de mana - I break it down for all the people witnessing the weather The clouds that gather high above where all the souls take shelter -
8.
Orasu' meu cu ceru' mov, Cam asta este Ultima cuvântare sincera ce da de veste Ca un far, prin visul meu spirala Sub ceru' torential , stors de tentacule , cerneala Se aduna pe umbrele cu schelet hexagonal Melifere, cartiere din regatu' abisal Aici mi-e casa ! Sub un mare maldar de carbuni E portretu' meu robot , in viitor cu defectiuni Ca nu da semne , nu vezi ca n-are de gând sa se-opreasca ? Ploaia de pe valiza ce-mi pastra pusca ruseasca cu luneta Ea momentan, zace neasamblata, cand prezentul se prelinge pe lentila transformata in cadran Astept aici, pe-acoperisul lumii tale Înca departe de constelatii destinate ,poate, zilelor ce vin agale Ca vagoane colorate de spray-uri vagaboante Sunt versuri desirate, de lycra draga Ca umbrele se poarta pe piele, nu se calca in picioare Nu vezi ca plâng picturile murale? Colt de strada ce reflecta ecoul tocurilor tale Da-n sublimu tau suspin, Tokyo se-aprinde Ca tigara dupa sex , sau nu stii ca nu fumez? nu mai tii minte? Vezi, eu atunci n-am inteles, dar acum stiu si-o sa ma stii si tu de-acum înainte! E mare lucru sa-ntelegi ca esti aici Înca, bine-nteles ca inca Cu somnul ce-mpletea in capul tau cosite mici Si-ncepe, începe sa te stranga Ploua cu numere si ne feream sub calendar In fata magazinului cu manechine, Oamenii cu numerar Au venit sa i se-nchine uneia din exponate Facatoare de minuni celor din contabilitate Si ma-ntreb cati vor mai fii Idoli , interminabili Idoli ! C-au adormit pe varfu lumii gri Ca niste gargoili, decolorati de vreme-asta topita Movila de termita cu vârf mereu tesit Când adevaru-i punctu' si doar el e ascutit Cand doar unii vor sa-l stie si din ei multi aleg sa taca Isi fac rugaciune ciunga ,mana stânga sta pe targa , mana dreapta sta pe teaca ,augmentata de stiinta Frankenstein-u' care-asteapta un fulger ca sa ia fiinta Si din fiinta monstrii plang cu tunet blând , ca toate au fost date aici, spre folosinta Cuget, la departarea ce s-arata Frumoasa mea amorfa ,cum pasesti dezamorsata Dincolo de voal, prin visul meu de vestiar, punandu-mi întrebarea: daca-mi place cum iti vine lumina din ochii mei Si ii tineam poseta-n mana , ca pe-un cosciug plin de idei Mai mic si mai in gluma Si te-ai intors sa te schimbi iar Si eu astept si tot astept Si ploile ma-ngana , pana când reapari Da nu cu frica, eu te astept cu interes si o tigara-n mana. Care-i a ta , sau e a mea? Ca nu mai stiu daca fumez, fumam sau cine-s eu? Cel din visele mele, in visele noastre se desira Spirala asta, fir cu fir Ajuta-ma sa leg iar! Fii soarele de care am atata nevoie !

about

Dreams of a deep winter night

credits

released March 11, 2016

*Cover by Octavian Catana
*shoutout Iustin
special thanks Zone, Ion (Zmoalacazan)

license

all rights reserved

tags

about

Fane Stelaru Bucharest, Romania

contact / help

Contact Fane Stelaru

Streaming and
Download help

Report this album or account

If you like Fane Stelaru, you may also like: